Avertizare: Acest articol este scris în exclusivitate pentru un prieten care nu se mai satură să-mi zică să scriu ceva pe blog. Nu luaţi deci foarte în serios cele ce le voi îndruga ma jos. Nu am avut inspiraţie de ajuns şi nu am avut intenţia să scriu. Dar pentru a-i indeplini capriciile, iata că am facut-o şi pe asta. Vedem ce iese pînă la urmă.
Cu ce să încep? Mmm, probabil cu ceea ce-i preocupă pe cei de vîrsta mea: şcoala, mai cu seamă apropierea unui nou an şcolar. Au trecut deja doua luni din "marea" noastră vacanţă de vară. Nici că am simţit, nu ca m-aş mira. Şi ce am reuşit sa realizez? Practic nu am facut nimic altceva decît să stau în patru pereţi: somn, mîncare, calculator, tv. Afară nu mă atrage, din cauza soarelui care arde nemilos. Presupun că nu sunt singura care îşi petrece vara într-un mod atît de banal, deşi mi-aş dori să greşesc în această privinţă.
Mai departe ce să vă mai zic? Pînă ce ăsta e unicul meu gînd precis care îl putea expune în cuvinte. Sunt cam..citez: "încîlcită". Totuşi o să încerc cîteva rupturi de idei să vi le spun şi vouă. Oamenii sunt răi. La aşa concluzie am ajuns eu. Sau poate nu răi, dar nechibzuiţi. Probabil o sa mă repet, dar încerc sa desfăşor două idei legate între ele, întîlnite în articolul mai precedent, şi anume "Gîndeşte-te bine înainte de a face sau a zice ceva." şi "Nu te juca cu cuvintele. Ar putea răni pe cineva.". Deci, să vă pun mai întîi o întrebare, de ce unii îşi expun opinia, opinia negativă, atunci cînd nu le este cerută? Ţi se face mai uşor pe suflet sau cum? Te mănîncă limba şi nu poţi tacea sau daca nu e asta, ce e atunci? Vreau să înţeleg şi eu. S-au gînndit vreodata că cele spuse de ei ar putea afecta pe cineva, într-un mod cît se poate de serios. Ba sigur că nu, nu se gîndesc niciodată la consecinţe. Vorbesc doar pentru a nu tăcea. Ţin să accentuez că nu mă refer la părerile constructive care sunt absolut necesare de altfel, fără ele nu am mai progresa. Adică, atunci cînd ceva este deja stabilit şi nu mai poate fi corectat, oare mai are vreun sens să-i faci vreo obiecţie persoanei cu pricina? Ai putea să-i dai un sfat, şi acela cît se poate de discret, dar să-ţi expui părerea care este inutilă în cazul dat, de ce?Oare mai poate schimba ea ceva? Nu poate. Nu reuşesc să facă nimic altceva decît o inimă rea persoanei respective. Sper că m-aţi înţeles ce am vrut să spun. Aveţi grija la ceea ce vorbiţi, pentru că cele odată spuse nu mai pot fi întorse înapoi. "Mai bine să regreţi că ai tăcut decît să-ţi pară rău că ai vorbit.
Da, încă ceva, preţuiţi ceea ce aveţi. Nu ezitaţi să spuneţi persoanelor dragi cît ţineţi la ele. Viaţa e ciudată şi poate lua întorsături radicale.
Nu plîngeţi după trecut, nu regretaţi nimic din ce-aţi trăit, pentru că fiecare clipa din trecutul vostru, fiecare decizie, fiecare persoana, v-a făcut să fiţi cine sunteţi: mai buni, mai puternici.
Zîmbesc.
Îmi amintesc şi zîmbesc.
Zîmbesc.
Sufăr şi zîmbesc.
Zîmbesc.
Plîng şi zîmbesc.
Zîmbesc.
Trec peste şi zîmbesc.
Zîmbesc.
Nu ezitaţi să zîmbiţi nici chiar atunci cind viaţa vi se pare necruţătoare cu voi. Ea e în acelaşi timp plină de surprize şi ar putea oricînd să vă aducă o rază de lumină în suflet. Nu daţi mîinile în jos crezînd că nu mai puteţi face problemelor, ca acestea nu au capăt şi vă necăjesc doar pe voi. Toţi avem "porţia" noastră de probeleme, doar ca fiecare din noi le primeşte diferit. Trebuie să lupţi pentru fericirea ta. Viaţa e ca un lanţ de tuneluri, nu reuşeşti să vezi bine lumina ieşind dintr-un tunel, că te vezi deja în altul. Şi totuşi, nu ai de ales. Trebuie să mergi mai departe spre a găsi lumina de la capătul tunelului nou în care te afli. Problemele vor continua să apara, iar tu trebuie să le faci faţă. În clipele mai grele, să te gîndeşti la familie, la prieteni, la cei care te iubesc si respectă. Cu ajutorul lor îţi vei putea continua mai uşor drumul. Ei îţi vor fi alături şi te vor ajuta să te ridici cănd vei cădea , asta doar dacă le vei permite şi nu îi vei respinge.
Iată puţin din filozofia mea, pe alocuri banală, pe alocuri neclară şi ciudată, da pînă la urmă sper că sinceră.
P.S. Sper că eşti fericit că am scris articol nou în sfirşit, şi-mi dai mai mult răgaz pînă la următorul, să vin poate cu ceva mai fresh, dacă o să am de unde. :)
