Sinteza

S-a dus. S-a dus înca un an. Un an...frumos!

Am avut parte de multe!

Dacă luăm la nivel de ţară, putem spune că anul 2012 a fost unul important pentru drumul european al Republicii Moldova. A fost pus punctul crizei politice odată cu alegerea în funcţia de şef al statului, a lui Nicolae Timofti. Republica  Moldova a fost vizitată de mai mulţi oficiali europeni de rang înalt, printre care şi de cancelarul german Angela Merkel. Concerte. Camapnii de caritate. Concursuri. Festivaluri.
Pe plan internaţional, în materie de muzica Gangnam Style a devenit cel mai vizionat videoclip din istoria site-ului YouTube, cu peste 814 milioane de vizualizări, depăşind precedentul record stabilit de videoclipul piesei "Baby" interpretată de canadianul Justin Bieber.

2012-străzile oraşului au fost împînzite de alte trenduri, pentru unii devenind obsesii. Vestă din blană. UGGS. Culorile NEON. Flagul Marii Britanii. Mustache. (Citeodata mi se parea ca toţi sunt la fel. Sunt lipsiţii de originalitate. Nu se evidenţiaza cu nimic dintr-o mulţime. Poarta exact ceea ce poartă şi restu.) 

 

Pentru mine, anul 2012 a fost foarte şi foarte interesant. Excursii. Vacanţe. Aventuri. Distracţii. Speranţe. Dezamagiri. Bucurii. Muzica. Mi-am dat seama ca am o viaţă splendidă. Am tot ce şi-ar dori unii. Am reuşit sa apreciez în cele din urma ceea ce am şi pentru asta vreau să mulţumesc prietenilor, cărora le datorez multe. Acei prieteni care nu te lasă să plîngi, care sunt gata să te sune în orice clipă cînd simt ca ceva nu e în regulă din mesajele pe care le scrii. Acei prieteni, care, deşi ştiu că nu e chiar aşa cum spun ei, te încurajează şi-ţi zic cele mai frumoase cuvinte, doar pentru a te face pe tine fericită. Acei prieteni cărora nu le e frică să vorbească deschis cu tine. Prietenii care sunt ciudaţi, arătînd că au încredere în tine. Cei care sunt gata să-ţi acorde ajutor. Cei care te fac să zîmbeşti printr-un simplu "salut". Acei prieteni, cărora le povesteşti fel de fel de chestii plictisitoare şi totuşi continuie să te asculte. Mi-am dat seama că pentru a fi fericit ai nevoie în primul rînd de prieteni. Eu am prieteni, poate nu foarte mulţi, dar în schimb, cei pe care îi iubesc şi care mă iubesc. Sunt sigură că acum îmi citesc articolul şi zîmbesc în faţa monitorului.

În acest an mi-am dat seama că în ciuda acestei lumi crude, exista şi oameni buni, cu un suflet mare. Mi-am dat seama că lumea e frumoasă, şi ar trebui să obervăm acele lucruri care par neimportante la prima vedere, căci anume ele ne aduc cea mai mare bucurie. Trebuie să învăţăm să ne bucurăm de ploaie, de vînt, de soare, de furtună, de ninsoare, ba chiar şi de o simplă floare. Trebuie să apreciem ceea ce avem acum, şi nu mai tîrziu, pentru ca mai tîrziu poate fi deja prea tîrziu. Bucuraţi-vă de fiecare clipă pe care o trăiţi. Iubiţii-i pe cei dragi! Fiţi schimbarea! Fiţi mai buni! Fie ca Noul An să vă aducă multe zîmbete, realizări şi acea speranţă de care are nevoie fiecare! La mulţi ani!

Chişinău, eu TE IUBESC!

"Pentru mine Moldova e ca sviteru lu bunica, care îi tare călduros şi în acelaşi timp tare tare înghinpă."

Spre o lume mai buna!

Daruieste un zimbet pentru ca acesta sa navigheze mai departe pe marile zbuciumate ale vietii!
Daruieste un zimbet celui mai nefericit ca tine!
Sa facem o lume mai buna!

Bravo echipa TanarFilms

Tu POTI!

Nimeni pe drum

Cita frumusete in aceasta lume

Carla's Dreams "Hobson's Choice"-Track 0

Din sute de concepte si sute de premise,
Din mii de cai deschise din lista mea de vise,
Aleg sa ramin singur, dar sa ramin integru,
In punctul ce desparte segmentul alb si negru,
In punctul unde eu contez la fel ca tine,
Te las sa fii cum esti si ma accepti pe mine.

Fanatic in credinta, agnostic sau ateu,
Barbat, copil femeie...docil sau cu tupeu,
Cu pasaport albastru, sau simplu apatrid,
Cu masca de culoare sau fara de partid,
La gazda, sau...acasa, de la oras sau sat,
Inalt si blond, cu ochi albastri, sau mai josut, bronzat,
Sarac, bogat, somer sau muncitor,
Un creator in sine sau fals si impostor,
Scolit sau fara carte, viteaz sau mai fricos,
Isteric sau ce reabda cutitul pina la os,
Cu miinele de aur sau putintel pe dos,
Tacut sau vorbaret, urit sau mai putin frumos,
La 70 sau tineri,
Din punct .md sau .com,
Zimbim si plingem liberi,
Sub denumïrea OM

Altcineva

Ajunge. M-am săturat!
M-am saturat de cei ce se cred buricul pămîntului; de cei ce arunca vorbe în stînga şi în dreapta doar pentru a părea altcineva decît cine sunt; de cei ce fac promisiuni fără a conştientiza de responsabilităţile pe care şi le atribuie; de cei ce pretind că nu le pasă de nimic, deşi în adîncul sufletul îi doare; de cei ce îţi pun flori pe urechi şi continuă să o facă.
S-a ajuns prea departe. Toţi mai mulţi tineri încep să abordeze atitudinea de buricism, văzîndu-şi viitorul anume în această stare. Şi totuşi nu înţeleg de ce? De ce să pretinzi că eşti altcineva. DE CE să fii un ipocrit cu două feţe? Nu e corect, în primul rînd faţă de tine. Te minţi pe tine însuţi. Ne-am născut unici şi într-un final am devenit la fel: nişte fricoşi, cărora le e prea teamă să arate cine sunt cu adevărat; prea teamă sa iasă din tiparele acestei lumi banale; prea teamă să gîndească singuri; prea teamă să recunoască greşeala. Şi toate acestea pentru ce? Pentru a impresiona?
Cît de banal sună asta: să nu asculţi muzica care-ţi place, doar pentru a nu fi luat în derîdere de alţii; să nu acorzi un ajuor unei persoane, doar pentru ca îţi pasă mai mult decît ce vor crede prietenii decît sprijinul de care are nevoie în situaţia dificilă în care se află ea; să nu înveţi, doar pentru ca alţii să nu te creadă un fraier; să nu îţi exprimi părerea doar pentru ca e diferită de a altora.
Toate sună banal şi deşi ne dăm seama de aceasta nu schimbam nimic.
Cîtă falsitate şi răutate în această lume.
Suntem capabili de a realiza multe, dar se pare că unii din noi sunt prea ocupaţi să-şi creeze o personalitate falsă, care deja nici nu mai poate fi considerată o personalitate.

Ne e frică cum vom arăta în ochii altora, de noi nici nu ne mai pasă. Suntem pierduţi-pierduţi în propria umbră.
Oameni buni, schimbaţi-vă atitudinea! Respingeţi statutul impus. Protejaţi ceea ce sunteţi. Cu timpul veţi înţelege,şi veţi regreta, însă nu veţi putea schimba nimic.
Nu fiţi indiferenţi faţă de propria soartă.

 

Troleibuzul plin cu oi…

Dimineţile şi serile, mai ales, troleibuzele din Chişinău circulă pline cu oi. Nu cu oi, oi, în sens de mioare, ci cu „oi!”, expresie parazitară care vrea să substituie multimilenarul nostru „of!”. În înghesuială, două doamne mă calcă una pe-un picior şi alta – pe celălalt. – Oi!, strigă amândouă odată, ţinându-se în loc de bară de umerii mei. – Nu trebuie să vă prezentaţi, le spun plin de respect. Că se vede şi aşa… În orele de vârf, troleibuzele noastre sunt bântuite de turme de suspine. „Oi!” în faţă şi „oi!” în spate. „Oi!” în sus şi „oi!” în jos. Suspinele se înşiră prin tot troleibuzul, cum zice şi cântecul: „Strigă, strigă, să se strângă Fetele din Valea Lungă, Ca oiţele la strungă…” După „oi!”-le bătrâne, vin din urmă (ca o turmă, rima se cere singură), „oi!”-ţele, aparţinând unor reprezentante minore, „oi!”-şoare, ale unor doamne relativ tinere, „oi”-ţe, ale unor adolescente şi ale unor maturi, bărbaţi în toată firea din neamul „oi”-esc, care n-au nimic în comun cu oieritul: ei, concetăţenii noştri, mai ales cei de la oraşe şi-au redus aproape tot vocabularul la această interjecţie, care poate exprima totul: ea e şi de greutate şi de uşurare, şi de spaimă şi de uimire, şi de necaz, şi de bucurie. Această exclamaţie devenită universală, cuprinde toate sentimentele, de la durere, amărăciune, ciudă până la satisfacţie, mulţumire, plăcere, mândrie, prostie. Moldovencele noastre, atunci când suspină ruseşte cred că sunt mai convingătoare. Dar şi unii moldoveni nu rămân de ele. În maxi-taxiul nr. 10 sunt, aproape de miezul nopţii, unicul pasager. Îi transmit şoferului o bancnotă de 100 de lei. Şoferul îmi zice: – Mai dă două! – S-a scumpit atât de mult biletul?, întreb curios, după grevele din ajun, gândindu-mă că au dreptate cei care propun ca aceste mijloace de transport, după creşterea taxelor, să fie rebotezate din maxi-taxi în maxi-taxe. Abia atunci şoferul descoperă că bancnota e de-o sută şi „o face de oaie”: – Oi, scuzaţi! Şi imediat devine amabil: – Câte bilete să vă dau? Mă uit în jur: sunt de unul în tot maxi-taxiul. – Oi!, observă şi el. Iată că avem şi „oi!” (aici e vorba de expresie) de gen masculin. Ce s-o fi întâmplat cu noi, fraţilor şi surorilor? Timp de secole basarabenii au suspinat, bocit, lăcrimat, căinat, jelit, tânguit cu „Of!”, „Ah!”, „Oh!”, „Vai!”, „Văleu-Aoleu!”, „O!”, „A!”, „Vah”, iar de mai bine de jumătate de veac, îi tot dau cu „oi!-le! În loc de oftături, de suspinare, de jeluire, de văicăreală, – numai „oi!”. Şi ici-colo câte o vacă. Ierte-mi-se! Aceasta, când încerci s-o corectezi, te pune imediat la punct: – Aşa ofta şi mama mea. Daţi-mi voie să n-o cred. Ţărancele noastre, cel puţin acum 20-30 de ani, mai plângeau cu „of!” şi „vai!”. Expresia respectivă e un moft orăşenesc, preluat din limba rusă. Iată că cei care s-au lăţit peste noi după 1940 ne-au lipsit şi de suspin, ei ne-au învăţat – când ne-au deportat, împuşcat, întemniţat – să suspinăm pre limba lor. Să fi crezut că astfel – oftând în graiul lui – ne vom putea îmblânzi gâdele?! E caz unic, bănuiesc, în istorie, când nişte călăi au reuşit ca jertfele lor nu numai să bocească, dar – atenţie! – să bocească în limba celora care i-au mucenicit. Şi totuşi… Nu mi-i imaginez pe Constantin Brâncoveanu şi feciorii săi oftând în faţa călăilor lor în turceşte (pentru ca să-l înţeleagă şi ei cât li-i de greu), nici pe Sfântul Ioan cel Nou de la Cetatea Albă, cel hăcuit de tătari, oftând tătăreşte, nici pe Horia tras pe roată suspinând ungureşte, nici pe Mihai Viteazul plângând în nemţeşte, nici pe părintele Alexandru Baltaga scos în faţa plutoanelor de execuţie sovietice exclamând: „Oi!”, în clipa când glonţii i-au sfârtecat inima… Şi acum mă întreb: ce s-a întâmplat cu urmaşii lor, care atunci când îi doare ceva – iar pe ei permanent îi doare ba una, ba alta – suspină în graiul celora care le-au provocat atâtea suferinţe: – Oi! La fel îmi este greu să mi-l imaginez pe Ion Creangă căindu-se cu „Oi, crăişorule!”, în loc de „Of, crăişorule!”. Sau pe Vasile Alecsandri, zicând: „Oi!, Oi! am rămas iar cu piatra-n casă!”, în loc de celebrul „Of! Of! am rămas iar cu piatra-n casă”. Sau pe Eminescu meditând: „Oi! De câte ori voit-am ca să spânzur lira-n cui…” Ş.a.m.d. Cum să înveţi un  popor să se bucure în limba lui, dacă acesta încă nu s-a dezvăţat să suspine în limba impilatorilor săi?! Nicolae DABIJA

Cheama-ma

Cheamă-mă

awww' 
cuvinte atît de simple şi totuşi atît de profunde
Click pe g+1 dacă şi tie ţi-a plăcut poezia

Cînd crezi că ai rămas
Doar una, singurică
Cheamă-mă pe mine
Şi n-o să-ţi fie frică.

Cînd zilele sînt triste
Şi-n inimă  e ceaţă
Cheamă-mă pe mine,
Eu îţi voi da speranţă.

Cînd zilele-s amare
Şi-s lacrimi pe obraz
Cheamă-mă pe mine,
Eu îţi voi da curaj.

Cînd zilele sînt şterse
Şi-n suflet e pustiu
Cheamă-mă pe mine,
Cu tine am să fiu.

Cînd nu mai ai pe nimeni,
Cînd dorul se adună
Cheamă-mă pe mine,
Şi noi vom fi împreună.

                       Sergiuts

Sunt nascuta in Moldova!

Generatia PRO!!!

Bravo!! Mă bucur că în zilele noastre mai există tineri cu astfel de idei originale...Ţineţi-o tot aşa!

Ceva interesant si original...

Compunere al unui elev, presupun ca din clasele primare "Cum mi-am petrecut vacanţa de vara"

Tiffany Alvord

OMG...Din intimplare am accesat un site, unde am aflat ca Tiffany Alvord va avea un turneu in 2012, insa nu se stie inca in ce tari va merge. Astfel ea a realizat un sondaj, daca se poate de spus asa, în care oamenii votează pentru tara in care ar dori sa o vada pe Tiffany Alvord la concert. Pentru cei care nu stiu, Tiffany Alvord este o extraordinara tinara cintareata si compozitoare de 19 ani din California si de asemenea o senzatie a YouTube-lui.

Iata pagina oficiala de pe YouTube: 

http://www.youtube.com/user/tiffanyalvord?feature=results_main

Accesaţi link-ul si convingeti-va singuri.

Astfel vin cu o propunere, rugaminte, ziceti-i cum vreti voi: Votati pentru Moldova pe site-ul: 

 http://www.myfantour.com/

 

P.S. nu e in lista afisata pe site, dar scrieti Moldova în bara de navigare Find a city near you: şi imediat o gasiti.
Mi-ar face o mare placere sa o vad cintind la noi in tara, asa ca VOTATI
Daca v-a placut şi voua de Tiffany Alvord trimiteti şi prietenilor sa o voteze <3

Oameni mici cu vise MARI

Visul este dorinţa sufletului, o aspiraţie, un reper de viitor....De mici copii find, fiecare dintre noi a visat la ceva. Deşi acum aceste dorinţe, cum să fii prinţesă sau prinţ ni se par absurde, pe atunci pentru noi era ceva măreţ. Însă noi creştem şi odată cu noi cresc şi visurile. Astfel, apar dorinţe cum ar fi o carieră reuşită în viaţă sau să devii cel mai bun la ceva, să cutreieri întreaga lume, să descoperi ceva nou şi interesant....Deseori aflîndu-ne în culmea acestei lumi imaginare, ne vine însă cumplitul gînd, că toate aceste sunt vise care nu vor putea deveni nicodata realitate şi astfel coborîm din acest univers magnific pe pămînt, unde oamenii sunt duri şi te judecă uşor. Deseori renunţăm la vise pentru că nu avem acea susţinere, care ar trebuie să te motiveze să VREAI, să POŢI şi apoi să-i DAI GATA PE TOŢI sau pentru că ţinem cont mai mult de părerea celor din jur decît de ceea ce vrem noi cu adevărat. Trebuie să încerci dacă vreai să ştii de ce eşti capabil, şi chiar dacă dai greş, asta e, dar va fi pentru că nu ai fost destul de bun, nu pentru că nu ai avut curaj.
"Păstrează-ţi visele vii. Întelege că pentru a realiza ceva trebuie să ai credinţă şi încredere în tine, viziune, muncă, determinare şi dăruire. Aminteşte-ţi că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred." Gail Devers.

Toate visele noastre pot deveni realitate daca avem curajul de a le urma.

Dacă te-a emotionat videou-ul de mai sus, dă un click pe g+1

STOP!

Gata! Cît se poate?! M-am săturat!
Aceste sondaje încep să mă calce pe nervi, în special cele de genul: "Cine e mai frumoasă?" sau "Ce ai alege? O întîlnire cu Justin Bieber sau 1 000 000 $". Singurul lucru pe care nu îl pot înţelege este ce om trebuie sa fii ca să faci astfel de sondaje şi DE CE să faci aceste sondaje. Pur şi simplu nu au sens. "Cine e mai frumoasă?", de ce sa faci un sondaj despre cine e mai frumoasă? Este atît de banal...Pentru a demonstra ca eşti cea mai frumoasă şi a pune pe concurenţii tăi într-o lumină proastă?! V-aţi gîndit vreodată cum se simte cel care pierde?? Ce facem cu respectul de sine? Pur şi simplu nu e normal să existe astfel de sondaje...O altă nuanţă este faptul că atunci cînd persoanele ce sunt incluse în sondaje după ce dau de urma acestui sondaj încep să trimită tuturor prietenilor şi cunoscuţilor ca să îi voteze, şi astfel internetul devine plin de siteuri complet nefolositoare. M-am tot săturat să primesc de la toţi să votez pentru unul şi pentru altul şi deasemenea m-am săturat să primesc mesaje cum este acesta:
 "Mă crezi că n-ai curajul să-mi scrii la poza principală Te iubesc?????? Eu doar foarte bine ştiu că n-ai curajul ( Trimite acest mesaj tuturor prietenilor care-s OnLine) strădui-te pe nimeni să nu scapi din vedere (inclusiv şi pe mine) şi vei afla care din ei e curajos"
Nu vreau sa fiu rea, recunosc că foloseam şi eu înainte aceste mesaje, cam pe atunci cînd erau la modă, cam cu vreo 2 ani în urmă. Dar acum internetul şi mai exact reţelele de socializare sunt invadate de astfel de mesaje. În loc să ne scrim unul altuia şi să conversăm despre ceva interesant noi trimitem mesaje pentru a căpăta cît mai multe comentarii la poze....Acesta e scopul în viaţă, să aveţi cît mai multe comentarii la poze?! Păi să vedem la ce o să vă ajute pe viitor...

ÎNCETAŢI SĂ MAI CREAŢI SONDAJE BANALE ŞI SĂ TRIMITEŢI MESAJE FĂRĂ SENS!!!

Doar părerea mea proprie

Dacă eşti de aceeaşi parere, dă un click pe g+1

Limbaj de mess?!

Tînărul are perfecta dreptate...

 

Dacă consideri limbajul de mess o problemă, dă click pe g+1

Nuante de gri...

Nimic nu e veșnic. Toate se schimbă, și bune și rele.Nimic nu mai e ca altădată...

Copilaria... Înainte copii ieșeau afara, se jucau împreună ,zburdau, inventau o mulțime de jocuri noi, căci pe-atunci nu aveau toate aceste aparate moderne, nu stăteau nicio clipă pe loc (cred că le-a fost cu mult mai vesel decît copiilor din ziua de astăzi....) Dar toate astea sunt deja povești, căci s-au schimbat obișnuințele noii generații. Acum aceștia toată ziua ascultă  muzică la căști, conversează pe mess și folosesc doar prescurtări, se joaca în fifa, counter strike sau sims. Sunt lipsiți de imaginație și creativitate. Sunt obișnuiți să primeasca totul de-a gata...

O altă constatare de-a mea este că oamenii aleargă după bani, și uneori chiar calcă în picioare principiile și valorile unei societăți, ba chiar și pe sine. Sunt atît de dornici de bani încît se lipsesc de timpul liber care ar fi trebuit petrecut împreună cu familia și cu cei dragi lor. Niciodată nu le ajunge, și vor mai mult și mai mult...Sunt oameni muncitori, harnici care lucrează zi și noapte pentru a se putea întreține pe sine și pe familia sa, în timp ce alții construiesc palate somptuase(de mai mare dragul să le privești), mașini luxoase, vacanțe în cele mai de vis locuri, petreceri ca la împarați, și toate acestea pe banii cui??! Evident nu pe banii cîștigați cinstit.
Trist dar totuși adevărat...
In ziua de azi oamenii nu pot decît să critice pe alții, să arate cu degetul și atît. În loc să judece pe alții mai bine ar încerca ei să facă ceva demn, să arate că ei sunt capabili și să dea exemplu și la ceilalți. Nu e bine să ne ponegrim atunci cînd greșim. Bine ar fi să ne ajutăm, să ne dăm sfaturi, să trăim într-o societate cu valori frumoase, ca într-o familie.

Moldova - PATRIA MEA

Limba română sau moldovenească??! Pe voi asta vă preocupă acum? Atîta timp cît avem o limbă decentă, cu care să ne putem mîndri, nu cred că mai contează că e moldoveneasca sau română. Ar trebui să ne fie rușine de cum vorbim între noi. Rusismele care s-au strecurat în vorbirea noastră, ar trebui eliminate, căci nu ne dau bine în fața altor țări. Nu ne arată potențialul și nici intelectul (DACĂ îl mai avem)Credeți că dacă vorbiți în acest fel păreți mai deștepți?? Pun pariu că cineva străin, în special românii rîd de noi, și de vorbitul nostru păsăresc care nu ne reprezintă deloc.

Puneți-vă întrebarea: UNDE NE ÎNDREPTĂM??!

Trist și totuși adevărat:

1.  În dictatură, cineva te foloseşte cum vrea. În democraţie, ai dreptul să-l alegi pe cel care o să te folosească aşa cum vrea el.
2. Oamenii cu bani sunt de două feluri: apăraţi de poliţie ori căutaţi de poliţie.
3. Oricât te-ai strădui, cineva va munci mai puţin decât tine şi va câştiga mai mult.
4. Principala problemă a omului e că el singur îşi creează probleme.
5. Cine mun­ceşte toată ziua nu mai are timp să câştige.
6. Utilizînd internet-ul, nu avem dreptul sa uităm… că acțiunile noastre sunt acum inscripționate în lumea WWW pentru totdeauna.
7. Toți va vor binele, nu-i lasați sa vi-l ia!
8. Nimic nu rămâne la fel, nimic nu e static. Dar depinde de tine în ce fel se schimbă ceva.
9. Copilăria. Singurul paradis pierdut.
10. Cei mai josnici oameni sunt cei care ştiu doar să critice şi o fac într-un mod totalmente neconstructiv şi dispreţuitor etc...

Dacă îţi pasă de viitorul ţării noastre, dă click pe g+1

"Un zîmbet pentru tine"

9 mai- deşi pentru unii această zi este ZIUA VICTORIEI, pentru noi a fost putin mai diferita (si prin NOI ma refer la MINE, verisoara KATEA si prietenele mele, carora le multumesc mult: ALINA si NASTEA) Deci, avînd o zi libera si putin cam posomorîtă, DE CE sa nu o facem noi mai frumoasa?! Astfel am hotarit sa împărţim zîmbete celor care ii intilnim in cale. Zis si facut.
A fost o zi nemaipomenită, o zi magica, în care am simţit că putem schimba ceva, chiar daca este vorba doar de un zîmbet. Acesta aduce însă în suflet o rază de lumină, un colţişor de RAI. Nimic nu e mai plăcut decît atunci cînd vezi feţe zîmbitoare în jurul tău. Nici chiar paznicului de la Mall, nu i-am permis sa-mi strice dispoziţia, caci nu ne-a dat voie sa împărţim flyere in Mall, acuzîndu-ne ca facem publicitate, cînd de fapt el nici nu a încercat sa vada ce împărţim noi [funny, nu?]...Am trecut si peste asta...Atunci cînd o bătrînică citeşte şi îţi mulţumeşte sincer, glumind că zîmbeşte fără dinţi, inima îţi sare din piept din bucurie...
Sa daruiesti zîmbete este la fel de placut cum sa le primesti. Va indemn pe toti sa faceţi un astfel de gest, deaoerece va asigur ca nu va veţi plictisi si va veti simti împliniţi vazînd oamenii zîmbind.

Daruieşte un zîmbet, pentru ca el sa navigheze mai departe, pe mările zbuciumate ale vieţii!!!

http://www.youtube.com/watch?v=0KHAxxw4wck&feature=youtu.be

Daca ti-a placut iniţiativa noastra, da un click pe g+1

Another story...

Soarele îşi legăna geana, aşternîndu-şi valurile de lumină peste oraş şi transformînd atmosfera într-un văl străveziu. Uşor, uşor, soarele dispăru de pe bolta cerească. Norii se adunară, vîntul se înteţi.

Căzu primul strop...

Acum picura mărunt, sîcîitor.Printre stropii reci de ploaie ce se spărgeau uşor ca nişte migdale, se zăriră ochii sclipitori ai Contessei, mai senini decît azurul cerului, cu o strălucire astrală. În ochii ei se putea citi iubirea pură, ce se strecura printre ploaie şi străbătea depărtările către Boy, care stătea srios, proptit pe picioarele lui dinainte ca un cal voinic şi admira ploaia monotona, adormitoare. Privirile celor doi se întîlnira şi rămaseră neclintite pentru o clipă. Atunci Boy, simţi cum deasupra lui se înclină o cupă îmbătătoare a iubirii...

Contessa şi Boy înhenunchiară pe labele dinainte, mişcară cozile şi lătrară scurt, întins. Încet, îşi lăsară capetele lungi şi mîndre pe gheare şi moţăiră cu ochii deschişi. Ploaia contenea. Izvorau săgeţi lungi de aur, care fulgerau în sus, în nori, şi în jos, în oglinzile de apă. Boy şi Contessa se primblau singuri, agale printre mulţimile de oameni, în plină zi, în centrul New York-ului...

Devenise o zi deosebită, o zi magică in care două suflete au răpit în acelşi ritm veşnicia clipei fericite!

Zori de vise

Eu ştiu, eu cred, 

Never say never!

Ca totul va fi bine
Caci daca nu e azi,
Atunci va fi poimiîne.
Si nimic nu poate merge rau,
Asta e doar in capul tau.
Caci daca,ti-ai propus ceva
Nimic nu poate,
Sa stea in calea ta.
O stea va rasari
Iar tu vei straluci.
Crede, viseaza si nu te mai opri,
Asfel tu visul iti vei implini.
Urmeaza-ti calea,
Crede in ce poti,
Asculta-ti prietenii,
Uimesti-i daca poti..
Chiar daca o mai dai şi-n bara
Nu-ti fie frica, caci nu te doboara.
Te face mai puternic
Sa vrei, sa poti
Si apoi sa-i dai gata pe toti.
Nu-ti fie frica de orice schimbare,
Aceasta e doar
Un fel de prosperare.
Ia aminte, ca succesul
E-n inima ta
Trebuie doar sa poti
Sa-i asculti “muzica”,
Sa-i cauti cheia,
S-o gasesti
Deschizi “usa”
Si-atunci te adînceşti
Un pic de munca cu efort
Te vor face sa ai si un “transport”.
Trei lucruri tine minte:
PERSEVERENTA
ÎNCREDERE
DORINTA.
Trei cuvinte magice
Pe care nu le vei uita
Si mereu te vor indruma.
Iar acum, ca la sfîrşit
Va urez si-un bun venit
Uitati blogul meu astfel
Si intrati mai des pe el!!!

Muzica = VIATA

Te-ai gindit vreodata la o zi fara muzica? Muzica e peste tot: pe strazi si acasa, in parcuri, la magazine, la radio si TV.

Dar ce este muzica?

Conform specialistilor, muzica este arta combinării notelor în succesiune și simultan într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmica a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă. Însa dupa parerea mea, muzica este arta ce reflecta viata. Sunt o multime de genuri de muzica: pop, rock, country, disco, hip-hop, muzica usoara etc. Fiecare isi alege genul muzical dupa stilul de viata, caci "Muzica este o izbucnire a sufletului." Frederick Delius. Muzica voastra trebuie sa fie ca voi, trebuie sa arate ce simtiti, altfel nu inseamna nimic...
Genul meu favorit de muzica este cel pop, deoarece este uimitor si plin de energie. Cind ascult muzica pop, imi amintesc de momentele fericite si uit de problemele cotidiene. Ma ajuta sa ma relaxez atunci cind sunt obosita si imi da dispozitie atunci cind vreau sa ma distrez. Sa nu ma intelegeti gresit, imi plac si celelate genuri de muzica, dar totusi muzica pop imi este mai aproape. Sa fiu sincera mi-e mila de acele persoane care asculta DOAR muzica moderna. Ei nu simt cu adevarat bucuria vietii, poate gresesc, dar e parerea mea...Sunt cintece care nu au nici un sens, doar au un ritm bun si deja se considera cele mai tari piese. Mergind pe strazi auzi multimi de oameni care cinta un hit, dar habar nu au ce cinta. Ati incercat vreodata sa patrundeti in cuvintele si melodia unui cintec diferit de cele care asculta toti sau va e frica sa iesiti din tiparele unei absurditati?...Si apoi, e mai important ce cred altii despre muzica care o ascultti decit insasi muzica care iti place si care te reprezinta?

Muzica joaca un rol foarte important in vietile oamenilor.Ea reflecta starea de spirit si emotiile. Muzica apeleaza la inima si transforma sentimentele noastre. Ea ne cucereste sufletele si ne imbogateste mintile.`Muzica ofera un suflet universului, aripi mintii, zbor imaginatiei si viata oricui`.Platon. 

Dacă nu-ţi imaginezi viaţa ta fără muzică, dă click pe g+1

Grea e viata de elev...

Inceperea scolii este un prilej de bucurie pentru unii , unul de necaz si intristare pentru altii. Unii viseza sa traiasca toata viata intr-o vacanta eterna, fara teme, lipsiti de griji si de sîcîielile profesorilor, însa unii abia asteapta inceputul unui nou an scolar, pe care il vad ca un prilej de a acumula noi cunostinte. Cu toate acestea, sunt sigura ca fiecare dintre noi asteapta prima zi de scoala, acea zi in care iti revezi din nou prietenii, si le povestesti toate avenuturile tale, ziua  plina de optimism si vise, fete zîmbareţe. Aceasta zi poate fi rezumata la acest video:

Funny, nu?

Însa ce se intîmpla mai departe???

Cînd simtţim cu adevarat gustul de scoala, începem a ne pierde interesul.

DE ce?? ce se intimpla?? Sa analizam o zi obisnuita din viata unui elev, pentru a intelege mai bine.

Ora 7:00 dimineata. Îţi suna alarma la telefon. E timpul sa te scoli. Dar faptul ca trebuie sa deschizi ochii si sa iesi din pat, te cam necajeste si iti vine gindul "Încă 5 minute, doar 5 si apoi ma scol, doar 5..."

Deodata te trezeste alarma unei masini, deschizi ochii "Fir-ar sa fie, e ora 7:30, iar eu inca sunt in pat" Sari ca fript, si mergi iute la baie...

Ora 7:45- Apar intrebari de genul: "ce coafura sa-mi fac?" sau "cu ce sa ma imbrac?". Timpul trece iar tu inca nu te-ai hotarit. Realizezi ca nu e timp pentru aceasta, asa ca iai la nimereala niste haine si le pui pe tn, de restul nici nu-ti mai pasa. Acum nu ti-a mai ramas decit sa iai micul dejun, dar...dintr-odata hotarasti ca vei sari peste.

Tocmai cind decizi sa-ti pui ghiozdanul in spate si sa iesi pe usa, iti amintesti ca ai uitat sa-ti lustriesti incaltamintea. Ce e de facut?? Ei bn, nu te poti duce cu incaltamintea murdara, asha ca te grabesti sa o aduci in ordine. akum totul e O.K., cel putin asa iti pare...Ai incuiat usa, si tocmai cind vrei sa cobori scarile, iti dai seama ca ai uitat sa-ti iai sacosa de sport... E 8:07, iar tu inca nu esti pe drum. Dar ce sa faci?? Gîndul ca ai putea primi un 2, pe care nici nu crezi ca-l meriti de impaienjeneste...Fuga, deschizi usa, cauti sacosa, si cit poti de repde o zbughesti din casa...

8:15 te grabesti spre scoala, nu auzi si nu vezi nimic, decit drumul pe care trebuie sa-l parcurgi.

Aproape ai ajuns...Se aude sunetul..."O fi acesta sunetul la lectie?" .

Ora 8:35, ai intrat in scoala.  La intrare sta elevul de serviciu, care iti cere agenda pentru ca ai intirziat. Pentru a evita o cearta, sau o mustrare din partea profoserilor, iti scoti agenda, si pleci la lectie.

"Buna dimineata, ma scuzati de intirziere, pot sa intru??

"Sigur, ia un loc"

O singura problema, toate locurile sunt ocupate, au ramas cele din spate. Nu ai de ales, asa ca esti nevoit sa-ti alegi rapid un loc. Îţi scoti rechizitele, si te asezi. Citeva minute de tacere...Găndurile iti zboara in alta parte...dintr-odata iti auzi numele si esti chemat la tabla sa raspunzi tema.

Ei bine, nu esti speriat, pentru ca esti convins ca vei primi o nota buna...Norocul a fost de partea ta, si cu ajutorul colegilor, care iti sopteau cu mina la gura, ai reusit sa iai un 9. Imediat dai agenda (cine ar rata o asa ocazie). Bucuros treci la loc.

Profesoara incepe sa predea noua tema...De bucurie gindul iti zboara in alta parte si nu mai auzi cine si ce spunea.

Au trecut doar 5 min dar tu ai impresia ca a trecut o vesnicie. "A mai ramas jumatate de ora", "Înca 15 minute", "Acus suna"...toata clasa doar soapte...

In sfirsit sunetul care-ti bucura auzul.

---Ultima lectie, esti frint de oboseala. Ar trebui sa fii bucuros ca e ultima lectie si apoi pleci acasa, dar nici  acasa, nu e totul atit de roz precum pare-ai o multime de facut: teme (ai o tona, si nu stii cu ce o sa incepi), ai de facut curat si apoi mai esti si om, asa ca trebuie sa ai si timp de odihna. ((Dar de parca cineva te intelege :(

Miine ai lucrare, un eseu si multe, multe exercitii...intr-un final te apuci de teme.  Cred ca nu e nevoie de o continuare....

Consider o problema, faptul ca profesorii, in ciuda faptului, ca ei cunosc situatia, nu ne inteleg, si ne incarca cu teme, incit noi nu resusim sa le facem pe toate si nici sa avem un timp liber pentru un hobby. Viata de elev, pe cat de trist, pe atat de adevarat.

In concluzie, cine nu asteapta vara si nu e cu zimbetul pina la urechi atunci cind calculeaza ultimele zile de scoala pina la vacanta!!!

Mergem la scoala, doar pentru a nu ne plictisi!!

“Zilele de şcoală sunt cele mai nefericite din toată existenţa umană. Sunt pline de sarcini plictisitoare şi de neînţeles, hotărâri noi şi neplăcute, cu încălcări brutale ale bunului simţ şi ale decenţei.” – H.L. Mencken